Compozitor, profesor, poet, traducător și muzicolog român, Nicolae Coman a încetat din viață, la București, în ziua de 27 octombrie 2016, la vârsta de 80 de ani.

Artist de excepție, a studiatla Conservatorul din București cu cei mai de seamă muzicieni, avându-i ca profesori pe Mihail Jora și Leon Klepper (compozitie), Paul Constantinescu (armonie), Alfred Mendelsohn (orchestrație), George Breazul (istoria muzicii). Finalizează studiile în 1959.

Din 1960 până în 1963 activează în calitate de cercetător științific la Institutul de folclor, după care devine asistent, apoi lector, conferențiar și din 1992 devine profesor la catedra de armonie și compoziție a Conservatorului din București.

Maestul Nicolae Coman rămane o personalitate remarcabilă în istoria muzicii romanești, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor și UCMR-ADA, impunându-se prin opera sa creatoare în domeniul vocal-simfonic, concertistic, muzică de camera, lucrări pentru vioara, violoncel sau muzică pentru pian.

Cu un devotament de exceptie, predă neîncetat timp de peste o jumatate de secol arta armoniei și a compoziției studenților săi oferind tinerilor calea spre cunoastere și sublim.

Pe lângă talentul de compozitor, Nicolae Coman s-a manifestat și în calitate de muzicolog publicând studii și articole în reviste precum: „Muzica”, „Revista de folclor”, „România literară”. Mai mult decât atât a scris versuri pentru lucrări vocale, corale și vocal-simfonice. A tradus librete de operă, poeme și poezii din lirica universală, publicând mai multe volume de versuri. În 1969 a fost distins cu premiul Uniunii Compozitorilor din România.

UCMR-ADA prezintă regrete eterne familiei și apropiatilor.

“Nicolae Coman – un om de mare și aleasă cultură, un muzician rafinat și profund, un poet sensibil și un profesor cu har și aură – ne-a părăsit într-un mod neașteptat, dintr-o dată lăsându-ne muți și îndurerați. Muzica sa mustește de sensuri, fiind concentrată și redusă la esential, iar armoniile interioare, subtil îngemănate cu melodia, dar și justa măsură formală, contribuie la marca originalității sale. O muzică înțeleaptă și suavă, scrisă de un om rar și ales.”
— Dan Dediu